Elisabeta a II-a

Elisabeta a II-a (engleză Elizabeth Alexandra Mary) (n. 21 aprilie 1926) este regină a șaisprezece state suverane, cunoscute sub numele de domeniile Commonwealth.

În calitate de monarh, Elisabeta a II-a este suverana în următoarele state: Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.

Prințesa Elisabeta la vârsta de trei ani, în 1929.

Elisabeta s-a născut la Londra, la 21 aprilie 1926, primul născut al Prințului Albert, Duce de York (viitorul rege George al VI-lea) și al Ducesei de York.

Elisabeta a fost numită după mamă, iar numele său conține și numele străbunicii paterne, regina Alexandra și respectiv a bunicii, regina Maria. Familia o alinta spunându-i „Lilibet”.A avut o relație strânsă cu bunicul său, George al V-lea pe care l-a ajutat să se refacă după boala din 1929.

În momentul nașterii sale, Elisabeta era a treia în linia de succesiune la tronul britanic, în spatele unchiul ei, Prințul de Wales (mai târziu, regele Eduard al VIII-lea), și tatăl ei. Când tatăl ei a devenit rege în 1936, la abdicarea de unchiul ei, regele Eduard al VIII-lea, ea a devenit moștenitoare a tronului și cunoscută ca „Her Royal Highness The Princess Elizabeth”.

Elisabeta avea treisprezece ani, când a început cel de-al doilea război mondial, iar ea și sora ei mai mică, Prințesa Margaret, au fost evacuate la Castelul Windsor în Berkshire. A existat o sugestie ca cele două prințese să fie evacuate în Canada, la Castelul Hatley. La acestă sugestie, regina a replicat „Copiii nu vor pleca fără mine. Eu nu-l voi părăsi pe rege. Iar regele nu va pleca niciodată.” La vârsta de 13 ani l-a cunoscut pe viitorul său soț, Prințul Filip.[6 S-a îndrăgostit de el și a început să-i scrie cât timp acesta era în Marina Regală.

În 1945, la vârsta de 18 ani, Prințesa Elisabeta și-a convins tatăl că ar trebui să i se permită să contribuie direct în mod direct la efortul de război. Ea a aderat la „Women’s Auxiliary Territorial Service” fiind cunoscută ca nr 230873 și a fost instruită ca mecanic de locomotivă.
2. Căsătorie

Elisabeta s-a căsătorit cu Filip la 20 noiembrie 1947. Ei sunt verișori de gradul doi prin regele Christian al IX-lea al Danemarcei și verișori de gradul trei prin regina Victoria. Înainte de căsătorie, Filip a renunțat la titlul de Prinț al Greciei și Danemarcei și a adoptat titlul de Locotenet Filip Mountbatten, după numele familiei mamei sale. Chiar înainte de nuntă a fost numit Duce de Edinburgh și a primit titlul de Alteța Sa Regală (ASR Ducele de Edinburgh).

După căsătorie, cuplul și-a ales ca reședință Casa Clarence din Londra. Prințesa Elisabeta a efectuat vizite formale împreună cu ducele de Edinburgh în Franța și Grecia. Elisabeta naște primul copil al cuplului, Prințul Charles, la 14 noiembrie 1948. În vara anului 1951, după ce se naște al doilea lor copil – Anne, cei doi pornesc într-un turneu oficial în Canada și Statele Unite.

Intenția de a vizita Australia și Noua Zeelandă este anulată de starea gravă a tatălui său. Regele George VI se stinge din viață în anul 1952 iar Elisabeta devine regină.
3. Regină

Încoronarea reginei Elisabeta a II-a, iunie 1953.

Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey la 2 iunie 1953 iar ceremonia solemnă a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbry. La ceremonie au fost prezenți reprezentanții nobilimii britanice, alături de publicul larg, reprezentații străini și cei ai Commonwealth-ului. Toți cei prezenți au asistat la întreaga procesiune în ciuda ploii torențiale. Ceremonia a fost transmisă la radio în întrega lume și, pentu prima oară, la cererea reginei, la un astfel de eveniment este prezentă și televiziunea.

Noua regină și Ducele de Edinburgh s-au mutat la Palatul Buckingham. Odată cu ascensiunea Elisabetei se părea că noua casă regală va purta numele soțului ei. Lordul Mountbatten a crezut că numele ar putea fi Casa de Mountbatten dacă Elisabeta ar fi luat numele lui Filip; totuși, regina Mary și primul ministru Winston Churchill au favorizat numele Casa de Windsor și așa a rămas. Ducele s-a plâns: „Eu sunt singurul om din țară care nu are voie să dea numele propriilor săi copii.” [10] În 1960, după moartea reginei Mary și a demisiei lui Churchill, numele de familie Mountbatten-Windsor a fost adoptat pentru urmașii lui Filip și ai Elisabetei pe linie masculină, care nu poartă titluri regale.

În 1957, Elisabeta a făcut o vizită de stat în Statele Unite unde s-a adresat Adunării Generale a Națiunilor Unite. În același tur, ea a deschis a 23-a sesiune a parlamentului canadian devenind primul monarh care deschide o sesine parlamentară canadiană. Doi ani mai târziu, a revizitat Statele Unite ca reprezentant al Canadei. În 1961, ea a făcut un tur care a inclus Cipru, India, Pakistan, Nepal și Iran.

Sarcinile Elisabetei cu Prințul Andrew și Edward din 1959 și 1963 au fost singurele momente care au împiedicat-o să deschidă parlamentul britanic în timpul domniei ei.

Prințul Filip și Elisabeta a II-a, octombrie 1992.

În anii 1960 și 1970 au avut loc accelerări ale decolonializării Africii și Caraibe. Peste 20 de țări și-au câștigat independența față de Mare Britanie.

În 1977, a avut loc Jubileul de Argint de la ascensiunea sa pe tron. Petreceri și evenimente au avut loc în întreg Commonwealth. Celebrările au reafirmat popularitatea reginei. În 1978 Elisabeta a II-a s-a întâlnit cu dictatorul comunist al României Nicolae Ceaușescu care a efectuat o vizită de stat în Marea Britanie.

În 1981, cu numai șase săptămâni înaintea nunții Prințului Charles cu Lady Diana Spencer, șase focuri au fost trase spre regină. Mai târziu s-a descoperit că au fost gloanțe oarbe. Adolescentul de 17 ani, Marcus Sarjeant, a fost condamnat la cinci ani de închisoare și eliberat după trei ani.

În 1991, în urma victoriei în Războiul din Golf, ea a devenit primul monarh britanic care s-a adresat Congresului Statelor Unite. Anul următor, ea a încercat să salveze căsătoria fiului ei mai mare, Charles, consiliindu-i pe el și pe soția lui, Diana, Prințesă de Wales. Într-un discurs ținut pe 24 noiembrie 1992 care a marcat 40 de ani de la ascensiunea sa pe tron, regina a denumit anul 1992 „annus horribilis” pentru ea.[18] În martie, al doilea fiu al ei, Prințul Andrew, Duce de York și soția sa Sarah, Ducesă de York s-au separat. În aprilie, fiica ei Anne, Prințesă Regală a divorțat de soțul ei, căpitanul Mark Phillips. În timpul unei vizite de stat în Germania în octombrie, demonstranți furioși din Dresda au aruncat cu ouă în ea, iar în noiembrie, Castelul Windsor a suferit un grav incendiu.

În mai 2007, The Daily Telegraph a scris din surse anonime că regina este „exasperată și frustrată” de politicile premierului britanic Tony Blair și că și-a arătat îngrijorarea că forțele armate britanice au fost suprasolicitate în Irak și Afganistan. Totuși a admirat eforturile lui Blair de a realiza pacea în Irlanda de Nord.

Regina și Ducele de Edinburgh au celebrat cea de-a 60-a aniversare de la nuntă în 2007; căsnicia lor este cea mai lungă căsnicie a unui monarh britanic. Domnia reginei este mai lungă decât a patru precursori imediați ai ei combinați: (Eduard al VII-lea, George al V-lea, Eduard al VIII-lea și George al VI-lea). Este al treilea monarh britanic ca durată a domniei (după regina Victoria cu 63 de ani și regele George al III-lea cu 59 de ani), al doilea monarh actual ca durată a domniei (după regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei) și cel mai în longeviv monarh britanic. Nu are intenția să abdice, deși proporția îndatoririlor publice ale Prințului Charles ar putea crește iar cea a Elisabetei să se reducă.

Elisabeta intenționează să celebreze Jubileul de Diamant în 2012, care va marca 60 de ani ca regină. Elisabeta ar putea deveni șeful de stat britanic cel mai longeviv (surclasându-l pe Richard Cromwell) la 29 ianuarie 2012 la vârsta de 85 de ani și monarhul britanic cu cea mai lungă domnie (surclasând-o pe regina Victoria care și-a sărbătorit Jubileul de Diamant în 1897) la 10 septembrie 2015 la vârsta de 89 de ani.
Sursa:Click

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s